Trebuie să spun că acest film a stârnit multe comentarii, marea majoritate de o nesfârşită admiraţie, a unor tineri excitaţi. Mai spun că l-am văzut pe PC şi nu într-un cinematograf 3D, cu sunet 3D, subtitrări 3D şi popcorn 3D.

avatarFilmul. O poveste banală. Un nene criogenat, Jack Sully (Sam Worthington) ajunge pe o planetă străină – Pandorra – unde oamenii se ocupă cu ce ştiu ei mai bine – extragerea de resurse prin secătuirea planetei. Numai că luxuriantă planetă, cu un peisaj asemănător junglei, este populată de Na’vi, nişte fiinţe de 3 metri înalţime, cu aspect humanoid şi cu coadă. Al nostru erou intră în programul ştiinţific Avatar, condus de dr. Augustine (Sigourney Weaver), ce îşi propune controlul neurotelepatic al unor fiinţe asemănătoare Na’vi, create în laborator. Scopul programului Avatar este de cercetare a lumii Na’vi şi a pădurii. Deoarece Na’vi sunt cam nervoşi pe activităţile miniere desfăşurate de corporaţii private pe planeta lor, au început să tragă cu săgeţi otrăvite în terrani, iar forţele de securitate sunt în impas, aşa că Avatar poate fi o soluţie pentru rezolvarea problemelor.

Cu aproape 400 milioane de parai (încă 100 milioane pe marketing) şi 4 ani de muncă Cameron nu a creat un film. Avatar nu prea are nimic cu cinematografia, cu excepţia implementării unor tehnici de imitare a mişcărilor feţei, boteazate pompos e-motion. Din cele două ore jumătate de film, mai bine de o oră jumătate sunt create exclusiv pe computer, fără vreun picior de actor pe acolo. Corect, în 4 ani au muncit calculatoarele alea la randare de le-au luat dracii, fiind secvenţe animate la mare rezoluţie, cu multe poligoane. Trăiască echipa de artişti 2D care şi-au imaginat peisajele, personajele albastre, flora luxuriantă  şi animalele pădurii. Trăiască animatorii 3D care au petrecut mii de ore randând scene de o complexitate nemaiîntâlnită.

Găsesc şi următoarele asemănări deranjante:
- roboţii aceia mari luptători pe care îi au forţele de securitate i-am văzut demult în Matrix 3 (vă aduceţi aminte de lupta pentru oraşul Zion?);
- ideea unei fiinţe controlate de gazdă, a unui avatar, am văzut-o deja în Surrogates;
- poporul Na’vi ca şi limba lor aduce mai mult cu un trib indian;

Concluzii

Şi ca să închei, fiindcă nu prea are haz să povestesc ce se întâmplă (desigur, happy end) Avatar nu este un film ci o experienţă multimedia. cei care sunt amatori de jocuri ca Wow or găsi animale şi peisaje asemănătoare. Cei care sunt amatori de producţii gen Final Fantasy vor găsi secvenţe geenrate pe calculator asemănătoare. Cei care sunt amatori de Second-Life, vor găsi interesantă posibilitatea unei astfel de vieţi. Cei care vor să sară peste o pastilă de ecstasy vor alege o proiecţie 3D pentru Avatar.

Eu, mai cârcotaş, vă spun că Avatar nu rupe gura târgului ca film. Este doar o costisitoare destrăbălare vizuală de 150 minute, rodul a 4 ani în care nişte ochelarişti, nişte bărboşi şi tineri cu acnee au construit, generat, randat şi pus cap la cap o lume fantastică, ce se apropie mai mult de realitatea virtuală decât de un proiect cinematografic. Eu mă duc să văd Titanic.


Am scris asemănător ...