25/1/2015

Cine Se Ascunde În Spatele Francului?

Dramele mai mult sau mai puțin vizibile ale românilor cu credite în franci elvețieni pălesc în fața unei probleme cu mult mai importante pentru economia românească, aprecierea dolarului american, care va modifica substanțial statisticile institutului național de profil, ale BNR și mișcările din economia anului 2015.

Cifre și Statistică

La nivelul de sfârșit al anului 2014 (mai exact datele actualizate pentru noiembrie 2014, ultimele disponibile), sunt aproximativ 75000 români cu credite în franci elvețieni - volumul acestora fiind sub 10 mld. lei (sursa BNR).

Credit Populație Nivel (mld. lei)
TOTAL 102
Lei 40
Euro 52
Alte valute 10

Alte valute înseamnă preponderent franci elvețieni și dolari americani, ceea ce înseamnă ca la nivelul cursului din noiembrie 2014, aproximativ 2,25 mld. euro erau împărțiti între credite luate în franci elvețieni și credite luate în dolari; creditele în dolari reprezintă 0,2 mld. lei, deci aproape 1,9 mld. franci elvețieni la cursul din noiembrie 2014 reprezintă îndatorarea populației cu credite în franci.

O altă problemă emoțională a lunii ianuarie, după anunțul elvețienilor de eliminare a cuplării forțate a francului elvețian de euro, cursul de schimb al monedei elvețiene ascunde problema mai gravă la nivel structural - creșterea dolarului. Majoritatea creditelor în franci elvețieni au fost luate în anii de boom imobiliar - 2007 și 2008, când BNR-ul domnului Isărescu afișa următoarele valori pentru francul elvețian și dolarul american (parități ajustate la două zecimale și creșteri rotunjite la întreg):

Data CHF/leu USD/leu EUR/leu
03/01/08 2.19 2.44 3.59
23/01/15 4.58 4.00 4.49
Creștere 109% 64% 25%

Scurtă analiză. Avem aproape 10 mld. lei credite populație în franci elvețieni (75000 persoane din aproximativ 826000 persoane fizice aflate în Biroul de Credit). Cursul francului elvețian a crescut mult mai mult față de dolarul american sau euro. Practic, o rată lunară de 1000 lei echivalent franc elvețian înseamnă acum 2090 lei, în timp ce în echivalent dolari americani înseamnă acum 1640 lei. Simulăm mai jos un credit în franci elvețieni, la condițiile anului 2008: 100.000 franci elvețieni pe 25 ani la 4.85% dobândă fixă, ceea ce duce DAE undeva la 5%. Ajungem la o rată lunară de 580 franci, adică 1270 lei în momentul acordării creditului respectiv 2656 lei acum. Politicienii propun diverse soluții, mai toate însemnând mutarea riscului valutar în spatele băncilor. Este treaba avocaților să se înțeleagă asupra constituționalității unor astfel de măsuri, căci legalitatea nu poate fi un impediment (legiferăm într-o noapte, dacă este nevoie). O propunere inedită, care poate veni din partea băncilor, este reducerea ratei dobânzii. Pornind de la premisa că este mai bine să îți vezi francii elvețieni înapoi, decât să execuți proprietăți devalorizate și greu vandabile, îți reduci câștigurile.

Ce se întâmplă dacă o bancă decide ca la creditele în francii elvețieni acordate în 2007-2008, să micșoreze dobânda la jumătate? Cu un DAE de 2.5% pe an, rata lunară la creditul de mai sus devine 447 franci elvețieni, adică 2048 lei, o reducere de 650 lei față de ce au de plătit în momentul de față și apropiat de cei 2146 lei față de ce au plătit efectiv în decembrie, înainte de aprecierea francului, când rata lunara a creditului exemplu era 580 franci elvețieni iar cursul rotunjit de 3.7 lei/franc! Soluții există și fără demonstrații de stradă, legi proaste (falimentul personal) și cred că băncile sunt interesate să își rezolve problemele reducându-și câștigurile proprii.

In god we trust

Faptul că populația nu a prea abuzat de creditarea în dolari (sau băncile au închis repede robinetul cu dolari) ne-a scăpat buletinele de știri de povești emoționale legate de corporatiști, apartamente în complexe rezidențiale noi, credite în dolari americani, etc și a ascuns problema majoră pe care o implică creșterea dolarului american din ultimul an, creștere resimțită la nivel de economie națională.

Alte cifre. România a importat în 2014 de aproximativ 250 mld. lei (cifrele finale nu sunt gata), din care 75% reprezintă importuri din Uniune, adică importuri pe euro. Restul de 25%, adică 62 mld. lei se fac din afara UE (covărșitor în dolari americani) și sunt compuși din mai multe capitole de cheltuieli, dar sintetizăm ca fiind hidrocarburi, mâncare, Turcia și China. Cum hidrocarburile ne-au salvat temporar, merită să ne îndreptăm atenția spre China, cu care cooperăm din ce în ce mai bine, adică importăm din ce în ce mai sănătos (3.3 mld. dolari americani în 2013 și foarte probabil 4 mld. dolari americani în 2014).

Dacă în prima jumătate a anului 2014, cursul dolarului american nu a trecut de 3.25 lei, anul s-a încheiat apoteotic cu un 3.6 lei/dolar adică o pierdere a leului de 10% iar începutul de an de aduce un dolar la aproape 4 lei (3.998 lei cursul la zi), curs care sigur va depăși pragul psihologic de 4 lei și se va duce lejer spre 4,1 până la sfârșitul lui februarie și spre 4,3 lei până în vară. Într-un an, dolarul american a câștigat cel puțin 50% în fața leului, ceea ce înseamnă că importurile din afara Uniunii vor afecta serios prețurile de vânzare la raft. Problema este accentuată de China, unde prețurile de vânzare au crescut iar toate acestea înseamnă probleme majore pentru agenții economici care susțin cei 4 mld. dolari importuri din China. O devalorizare de 50% a monedei naționale, reinterpretată ca o scumpire a importurilor cu cel puțin 50% nu se va rezolva din adaosul comercial ci se va duce în prețurile de raft în primăvară și vară, după ce se vor termina stocurile actuale și vor reintra noile stocuri.

Ca observație, nu vă atingeți de dolari până în martie. În 31 ianuarie începe Anul Nou Chinezesc, adică reducerea sensibilă a activității în China cam pe toată luna februarie. Toți importatorii cumpără dolari în ianuarie și februarie, pentru a primi marfa începând cu martie, când reâncep livrările din China deci cursul dolarului este mai mare cu 3-5% în această perioadă. Totuși, măsura BCE a da drumul în stil industrial la tipărirea de euro nu va opri deprecierea euro și a leului în raport cu dolarul, mascată în ianuarie și februarie și de Anul Nou Chinezesc. Interesante sunt cifrele legate de Turcia, cam la nivelul Chinei (cel puțin 2.5 mld. dolari importuri în 2014), dar în importurile pe relația Turcia se folosesc atât dolari cât și euro (greu de crezut că turcii vor mai accepta să exporte într-o monedă volatilă și în cădere ca euro).

Ghinionul importatorilor din China/Turcia și mărirea prețurilor electronicelor și bunurilor de larg consum va fi însoțită de relansarea unor produse românești și europene, în special în domeniul alimentar (vinuri, carne, fructe, etc.) și bunuri larg consum (haine, mobilier, mase plastice), deoarece scăderea prețurilor carburanților și scumpirea importurilor din China, Turcia și America de Sud va accentua gradul de neatractivitate al produselor respective.

Cât este litrul?

Acum șase luni scriam că jumătate din prețul carburanților sunt reprezentați de taxare (2,8 lei/litru). Logic, cealaltă jumătate sunt cheltuieli de producție (inclusiv importuri) și profitul pe lanț. Reducerea prețului petrolului la jumătate nu poate atrage reducerea la jumătate a produselor finite, deoarece există și în cazul rafinăriilor cheltuieli cu munca, taxe, etc. Consider că prețul la carburanți a scăzut cam cât putea scădea, ținând cont și de cum se cumpără petrolul, prin contracte la termen. Chiar dacă leul se va aprecia ușor față de euro, acciza este calculată de guvernul socialist la un curs SF de 4,73 lei pe euro (științifico-fantastic, neatins niciodată și care nu va fi atins în 2015) iar topirea barilului (46 dolari) va fi măcinată de creșterea dolarului american, moneda în care se fac tranzacțiile și importurile de petrol. Altfel spus, un preț la pompă sub 5 lei pe benzina 95 nu se mai poate, fiindcă guvernul Ponta a avut grijă prin acciza în euro la 4.73 lei/euro iar BCE și Mario Draghi prin tipărirea de euro și aprecierea dolarului american.

Și ca o concluzie

Francul elvețian înseamnă 75000 persoane cu credite și o expunere de 2 mld. euro credite întinse pe încă 10-20 ani. Dolarul american înseamnă 13 mld. euro anual importuri și relația cu China, Turcia și exportatorii de hidrocarburi. Adică ceva mai mult. Înființăm o comisie, ceva?

economie bani


Articolul Precedent
Măine Sunt Alegeri Măine este primul tur al alegerilor prezidențiale. Traian Băsescu va deveni istorie în șase săptămâni iar prostimea, grație democrației și dreptului
Articolul Următor
Recomand XFCE Am încercat în ultimii ani diverse interfețe pentru desktop, folosind mai multe sisteme de operare precum și interfețe gândite pentru dispozitive