În loc de introducere

Sunt un fan al Linuxului şi ideilor opensource. Am dedicat în ultimii ani ore preţioase acestui fenomen, cel puţin din plăcere. Am făcut cunoştiinţă cu forumurile şi comunităţile Linux prin 2002, prin intermediul linux.ro. Primul forum serios dedicat fenomenului, un loc accesibil şi începătorilor ca mine, în comparaţie cu elitistele liste rlug. Primele mele întrebări vizau răspunsuri legate de distribuţiile Red Hat şi Mandriva, folosite în acele vremuri de început. Din păcate, forumul părea neîntreţinut şi impresia generală era de mic haos.

Aveam să aflu mai târziu că conglomeratul RDS-RCS deţinea domeniul, însă nu era interesat prea mult de exploatarea forumului, dar nici de vinderea lui sau încredinţarea spre administrare cuiva. Se mulţumeau cu serviciul ftp şi cam atât. Iar serviciul acela ftp mi-a prins enorm de bine, fiind în epoca când descoperisem Gentoo Linux, emerge zilnic, instalări din stage 1 şi necesitatea unuei conexiuni rapide şi cât de cât stabile. Fiind abonat Cable Link încă de la începuturi, şi fiind o limită de trafic pe atunci (cred că era 2 GB lunar), serverul ftp al RDS-ului ce conţinea pachetele din portage era o mană cerească. Trafic necontorizat şi bucuria folosirii primei mele distribuţii favorite, Gentoo Linux.

Concomitent cu primele mele experienţe Gentoo, un grup de useri bucureşteni de pe linux.ro, sătui de starea jalnică a linux.ro, s-au adunat la o bere şi au pus la cale apariţia unei noi comunităţi Linux, ceea ce ar fi trebuit să devină linux.ro. Şi astfel s-a născut linux360, probabil cea mai bună comunitate care a avut-o România. Forum foarte populat, trafic mare, idei multe, întrebări şi răspunsuri, mici flame-uri. O comunitate foarte activă în primii 3 ani de existenţă. Muncă multă depusă de coordonatorii proiectului – amintim de secţiunea wiki, de revista electronică, de întâlnirile tematice BeerFest, modulul ftp sau modulul blog planet … Într-adevăr, foarte multă muncă şi pasiune depuse. Un forum bine structurat, în care şi-au găsit loc inclusiv distribuţiile autohtone ce existau pe atunci. Ba chiar a fost o idee de distribuţie linux360, numită Vision, care a rămas la stadiul de idee şi ceva artwork. Deşi s-a dorit o comunitate a utilizatorilor începători şi medii, treptate, nivelul discuţiilor a crescut concomitent cu creşterea nivelului de expertiză a membrilor.

Linux360 fiind un forum eterogen, dedicat fenomenului de ansamblu, s-a simţit nevoia cristalizării unor mici comunităţi în jurul unor distribuţii. Independent sau nu de Linux360, au pornit la drum Gentoo Romania, Mandrake Romania – ca cele mai reprezentative, dar şi mici proiecte în jurul Suse Linux sau Debian. Merită să menţionăm proiecte independente cum ar fi linuxhangar sau unixro. Tot atunci, a apărut şi un forum dedicat utilizatorilor (BSD), bsdforums parcă. În tot acest timp, linux.ro şi-a continuat degringolada.

Cu trecerea timpului, au apărut primele semne cum că ceva nu este în ordine. S-a renunţat la revistă, din simplul motiv că nu erau destule persoane dedicate şi dornice în a contribui. Treptat, atmosfera pe forum a devenit tensionată. Noilor linux-useri li se răspundea tot mai des cu celebrul RTFM sau erau certaţi pentru că nu foloseau funcţia căutare a forumului, unde era şanse foarte mari să găsească răspunsul dorit. Topicurile “cea mai bună distribuţie”, “cel mai bun de/wm”, “cea mai bună distribuţie pentru începători” şamd, erau prezente tot mai des, sub denumiri diverse, dar care toate duceau în aceeaşi direcţie: scandal (flame).

Administratorii şi moderatorii forumului au tratat problema în stilul elefanţilor printre paharele de cristal. Metoda a avut darul de a reduce bloat/junk-ul din forum şi a impune o oarecare etichetă obligatorie. Sistemul a fost completat cu reguli din ce în ce mai stricte, inclusiv utilizarea diacriticelor, a unei limbi române cât mai corecte. Ban-urile, cartonaşele şi avertismentele aveau să devină următorul pas către un forum purificat.

Vom spune totuşi că măsurile de mai sus şi-au găsit sprijin şi susţinători în comunitate, în principal printre cei mai vechi utilizatori, obosiţi şi enervaţi de poluarea forumului. E drept, aceştia erau acum pe o treaptă superioară şi puteau emite judecăţi de o mai mare valoare. Însă, ceea ce a dus la declinul linux360 a fost o întâmplare nefericită, ce a condus mai apoi la un scandal monstru. Linux360 era condus de vreo 5 oameni, din care unul nu era bucureştean, dacă îmi mai aduc bine aminte. Din cei patru capitalişti, trei erau foşti colegi de liceu, în acele momente fiind studenţi pe la automatica bucureşteană. Al patrulea, trecut de anii studenţiei, era implicat mai adânc în fenomen, susţinând diverse prezentări tematice dedicate sectorului bussiness dar şi asigurând infrastructura hardware pe care rulau serviciile linux360. Întâmplarea a făcut ca cei trei, prin metode mai puţin ortodoxe, să preia controlul serverului fără consimţământul celorlalţi doi. Şi asta pornind de la diferenţe de opinie privind viitorul linux360 (dacă va fi acoperit de o fundaţie, societate comercială sau va continua în acelaşi mod), modul de organizare şi persoanele cu rol de conducere în comunitate.

Scandalul a fost imens. În final, cei trei au banat pe moment şi apoi exclus persoana care atâta timp le asigurase hardware-ul necesar bunei funţionări a serviciului. Însă ceea ce a deranjat teribil a fost atitudinea celor trei, o atitudine de tipul “este jucăria noastră, doar noi luăm decizii iar comunitatea se va supune acestora” precum şi stilul bocanc în gură faţă de cei care aveau o opinie diferită de a lor. Deznodământul poveştii a fost previzibil – cam un sfert din membrii forumului au renunţat de bună voie la conturile lor, oferindu-şi public parolele. Şi erau printre primii membri ai comunităţii, oameni marcanţi, de la care am avut şi eu de învăţat. Desigur, reacţionar (sau justiţiar) din fire, am plecat şi eu, nemulţumit de cele întâmplate. Au pătruns pe forum câteva persaone certate cu bunul simţ, dar tolerate din motive pământeşti, cum ar fi faptul că unul asigura hostul pentru baza de date, de exemplu. Mocirlă îngheţată. Şi acum se pot citit topicurile acelea, însă numai dacă vă înregistraţi. Nu sunt publice utilizatorilor guest.

Iar atunci am conşientizat ce înseamnă frustrarea sau prostia specifică adolescenţei. S-a distrus iremediabil ceea ce ar fi putut fi un pol de forţă al comunităţii Linux autohtone.. Ar fi o eroare imensă dacă nu aş preciza că linux360 a păstrat şi încă păstrează (din păcate, foarte puţini activi) numeroşi utilizatori instruiţi, cu bun simţ şi de o mare calitate. De asemenea, s-a adunat o bază de date cu multe răspunsuri folositoare, cu articole sau elemente wiki.

Linux360 a continuat să funcţioneze şi funcţionează inclusiv azi. Însă de atunci, numărul beer-fest-urilor a scăzut considerabil, activitatea pe forum aşişderea până la maximum 5 posturi per zi (practic nu se mai întâmplă nimic acolo). Şi totul într-un climat de teroare, cu reguli foarte stricte, impuse şi coordonate de megalomani. Desigur, linux.ro este acelaşi haos ca şi acum câţiva ani. Nici o schimbare, deşi s-a încercat în mai multe rânduri discuţii cu oficialii RDS pentru revitalizarea domeniului. Pur şi simplu, fără nici un rezultat.

Cu rănile deschise ne-am retras fiecare pe unde a putut. Unii s-au reîntors pe linux.ro încercând o oarecare revitalizare şi resistematizare, dar fără prea mare succese. Mare parte a noastră, ne-am îndreptat spre Gentoo România, noua noastră casă. A fost o perioadă foarte frumoasă, în care forumul Gentoo România era deosebit de activ şi în care s-a pus la punct traducerea documentaţiei Gentoo în limba română, proiect la care am participat cu onor. Vremuri foarte frumoase, beer-festuri, activitate pe forum, muncă în folosul comunităţii. Concuram cu prietenii de la Mandrake, foarte activi şi ei. Însă noi am avut avantajul oarecarei susţineri a fundaţiei Gentoo, în timp ce ei tot au primit lovituri din partea Mandrake Franţa, culminând cu mai multe schimbări de domeniu pentru evita problemele de proprietate intelectuală. Şi astăzi consider traducerea documentaţiei Gentoo drept o mare realizare. Mulţumesc încă o dată celor care au coordonat acest proiect.

Iată că în Oradea apărea o revistă tipărită dedicată Linuxului, concepţie autohtonă ca şi articole neaoşe. Menţionăm că exista o revistă în limba română, ce traducea articolele versiunii germane, şi care a avut apariţii sporadice, ce a condus inclusiv la reclamaţii la OPC din partea celor care au plătit abonamente în avans – numim aici Linux Magazin.

Orădenii, cu o revistă dedicată IT-ului pe piaţă, au găsit în câţiva băieţi persoanele potrivite pentru a pune pe picioare această revistă dedicată Linux-ului, ce conţinea un CD, util celor care încă dispuneau de conexiuni dial-up. MyLinux a reuşit să atragă sub un forum parte din utilizatorii linux360, parte din utilizatorii linux.ro, nemulţumiţi fie de haosul de pe un forum, fie de climatul de dictatură de pe alt forum. M-am înscris cu bucurie în această comunitate, când, într-o dimineaţă, sufletul mylinux, apărea cu anunţul noului forum şi comunităţi pe canalul irc al Gentoo România. Totodată, în această perioadă am început să cochetez cu ArchLinux, distribuţie pe care încă o consider drept cea mai potrivită concepţiei mele.

Am cumpărat fiecare număr MyL (şi încă le mai am), chiar şi numai din dorinţa de a sprijini prin achitarea preţului unei reviste continuitatea acesteia. Articole pentru începători în general, multă pasiune. Am fost extrem de bucuros. Deşi şi pe acest forum existau flame-uri, scandaluri sau chiar bloat, administratorii şi apoi şi moderatorii s-au purtat mult mai bine, cu o atitudine mult mai liberală. Câteva concursuri, inclusiv unul pentru un număr de ştiri postate lunar, au avut darul de a anima comunitatea. Şi aceasta a răspuns favorabil. Mulţumesc MyLinux pentru acele vremuri.

Cum regulile economiei de piaţă sunt valabile şi publicaţiilor Linux, un anunţ pe forumul MyLinux a aruncat în aer comunitatea. Editorul revistei (care deţinea în calitate de persoană juridică şi drepturile asupra domeniului) a luat hotărărea opririi apariţiei revistei. Au urmat zile de incertitudine cu privire la soarta domeniuluii şi forumului. Din echipa iniţială MyLinux a rămas o singură persoană, restul demisionând şi părăsind şi forumul. S-au încercat mai multe variante, inclusiv apariţia cu DVD, dar la un preţ mai mare, pentru a acoperi lipsa vânzărilor susţinute, sau măcar apariţia unei reviste electronice. Toate fără rezultat. No more MyLinux. Climatul de incertitudine s-a impus, neştiindu-se clar intenţiile proprietarului domeniului.

Cam pe atunci am lansat o invitaţie publică în realizarea unei reviste electronice Linux, pe modelul unei mai vechi reviste electronice Windows şi a trecutei reviste eletronice a linux360. Cu greu, am reuşit să ne adunăm o mână de oameni şi să scoatem OpenIT Romania. Concomitent, pe myl.ro se puneau bazele unei noi comunităţi, al cărei scop primar era eliberarea de sub tutela unei persoane juridice. În cele din urmă, prin discutţii pe myl.ro, utilizatorii celei mai vechi distribuţii de la noi au reuşit, în sfârşit, să îşi creeze o comunitate, şi anume Slackware România.

MyLinux a continuat până când şi ultimul membru al nucleului redacţiei Linux a părăsit revista. Editorul a întrerupt publicarea inclusiv a revistei Windows, semn că lucrurile nu prea stăteau cum trebuie pe acolo. Linuxsoft, noua comunitate trebuia să ducă mai departe ideile, aspiraţiile dar să se şi lupte cu toate neajunsurile primelor comunităţi. Aceasta nouă comunitate, existentă şi poate cea mai activă astăzi, a adus câteva lucruri noi şi un climat de relativă linişte şi înţelegere mutuală. Câţiva membri noi de pe linux.ro, care nu s-au găsit pe linux360 sau mylinux au întărit caracterul de noutate al linuxsoft.

OpenIT Romania nu a avut o viaţă lungă. Cauzele sunt multiple. Orgolii personale şi neînţelegeri, teama de a prelua nişte reponsabilităţi, precum şi tratarea superfluă a ideii de revistă electronică şi a tot ce înseamnă aceasta (punctualitate, muncă multă, respectarea termenelor, corectură, prezenţă, articole, implicare). În opnia mea, a fost o ultimă zvâcnire. Încercarea de a revitaliza OpenIT Romania s-a soldat în apariţia gazatalinux.org, o zonă numai de articole şi stiri în format electronic, fără a mai pierde timpul cu editarea unei reviste – eliberându-ne astfel timp preţios, şi nefiind încorsetaţi de respectarea unor termene. Din păcate, vremea proiectelor colaborative trecuse. Chiar nu ştiu ce se va întâmpla cu gazatelinux, domeniul aparţinându-mi. Oricum, am o parte substanţială de vină privind eşecul OpenIT cât şi cel al gazeteilinux. Totodată, în această perioadă am descoperit Pardus Linux.

În ultimul an şi jumătate, au apărut numeroase comunităţi Linux. Cea mai serioasă din ele pare mylro.org, susţinută acum doar de ultimul mohican al vechiului MyLinux. Care mai are în portofoliul vreo două situri de ştiri în domeniu, susţinute şi active o anumită vreme. Respectivul dovedeşte aceeaşi pasiune şi depune muncă multă pentru a perfecţiona proiectul respectiv. Mai merită amintită o mică comunitate în jurul Fedora şi cam atât. Sunt şi alte comunităţi – cred că o dată la două luni mai apare un anunţ referitor la o nouă comunitate. Nimeni nu ştie câte mai sunt active sau/şi inactive.

Dar cam atât cu istoria.

Şi Totuşi, Ce S-a Întâmplat ?

1. Factorul Demografic.
Mai toate comunităţile apărute au fost coordonate de studenţi. Marea masă a forumiştilor a fost constituită din studenţi şi elevi. Aceştia crescând, au întâmpinat alte probleme. Schimbări majore în viaţa personală şi profesională. Mult mai puţin timp liber. Iar Linuxul şi opensource au avut cel mai mult de suferit.

2. Nivelul de expertiză
Odată cu trecerea timpului, s-a depăşit de mai toţi membrii comunităţilor condiţia de începător sau utilizator mediu. Marea majoritate sunt utilizatori avansaţi, sau cel puţin sunt de nivel mediu. Comunităţile şi forumurile dedicate începătorilor nu mai puteau aduce un plus de cunoaştere, devenind doar risipă de timp.

3. Factorul Economic
Revistele de profil tipărite nu au rezistat datorită unor vânzări slabe dar mai ales din partea lipsei de susţinere cu reclamă din partea posibilelor firme autohtone interesate. O revistă se susţine din reclamă în primul rând, apoi din vânzări. În lipsa şi a acestor reviste tipărite, comunitatea în ansamblu a avut de suferit.

4. Factorul Internet
Dacă în primii ani, existau destui utilizatori ce nu dispuneau de conexiune internet acasă, situaţia s-a schimbat dramatic. De asemenea, clasicul dial-up a fost înlocuit prin conexiuni continue şi stabile. Internetul, cel care teoretic ar trebui să asigure existenţa unei mase mai mari de utilizatori, a determinat o mai mare fragmentare a resurselor. A fost mult mai simplu să înfiinţezi o comunitate decât să pui umărul la revitalizarea uneia. Este mult mai simplu să te înscrii pe forumuri din afara ţării mult mai specializate, decât să îţi pierzi timpul prin comunităţile româneşti.

5. Rata de înlocuire
Numărul noilor utilizatori sau curioşi a devenit din ce în ce mai mic în comparaţie cu cei care au renunţat în a mai fi activi pe forumuri. Pur şi simplu, s-a creat o prăpastie mare între cei câţiva utilizatori mai avansaţi care încearcă să ofere răspunsuri pe forumuri şi cei câţiva noi utilizatori de Linux.

6. Temperamente, orgolii, ambiţii
Deşi au îngropat sau născut comunităţi, nu putem afirma că frustrările unor utilizatori sau orgoliile nemăsurate ale altora au avut rolul marginalizării fenomenului Linux în România. Pur şi simplu, acestea au scos la iveală ce este mai rău sau mai bun în noi, în perioade bine determinate.

7. Linux ca bussiness
Din păcate, nu se prea poate vorbi de un sector de bussiness-linux în România. Prea puţine firme, prea puţină iniţiativă, inexistenţa unor evenimente corporate comune, iniţiativa unor poziţii comune, bine exprimate, în momente cheie.

8. Mediul universitar
Slaba pregătire a cadrelor universitare sau pre-universitare, dezinteresul cronic al acestora faţă de soluţiile opensource, lipsa de sprijin cu logistică a sporadicelor evenimente organizate de studenţi, totala neconştientizare a rolului formator – toate acestea au condus la asemănarea mişcării opensource cu o sectă religioasă periculoasă.

9. Autorităţi locale, autorităţi centrale, agenţii guvernamentale
Au avut magnificul rol de a frâna sau lovi sub centură orice iniţiativă în sprijinul opensource. În timp ce mai prin toată lumea se trece rapid pe soluţii opensource, cam în tot ce înseamnă administraţie sau instituţii publice, noi semnăm acorduri preferenţiale cu o anumită firmă. Mda, nu trebuie să ne mai mirăm. România va fi prima ţară care va declara Constituţia neconstituţională.

10 Eu, tu, ei
Fiecare din noi are o mică parte din vină.

Minime concluzii

Din păcate ultimul tren a fost pierdut. Fereastra de oportunitate s-a închis. Am pierdut momentul în care sistemul academic trebuia SĂ SUSŢINĂ FENOMENUL SOCIAL iar AUTORITĂŢILE SĂ SUSŢINĂ BUSSINESS-UL ÎN DOMENIU. Adică perioada în care mediul academic ar fi încurajat diversitatea, ar fi avut iniţiativa sau măcar sprjinit organizarea unor evenimente de popularizare a fenomenului. Şi atunci să fi văzut activitate pe forumuri şi creşterea numărului de proiecte şi/sau soluţii opensource româneşti. Tot perioada în care statul român ar fi aruncat un ochi prin Europa sau prin lumea civilizată şi ar fi pregătit trecerea administraţiei pe sisteme Linux, fapt ce ar fi condus la creşterea bussiness-ului, la mărirea numărului programelor de certificare şi training, la apariţia, dezvoltarea şi continuitatea unor comunităţi de utilizatori avansaţi de Linux sau alte soluţii opensource.

Orice comunitate nou creată este doar o pierdere de vreme. Exerciţii de forţă a modului cum se instalează Joomla şi cam atât. Poate doar atenuarea unor frustrări a celor ce le înfiinţează. Manifestări ale unor oameni lipsiţi de simţul realităţii.


Trist, nu ? We are so fucked up.

obs: am evitat să dau nume sau să intru în amănunte în anumite aspecte. am omis, de asemenea, multe fapte şi acţiuni din această perioadă.


Am scris asemănător ...