Parafrazînd celebrul IN GOD WE TRUST, de pe bancnotele americane, Danny Schechter realizează un sinopsis al uneia din cele mai mari probleme ale Americii secolului 21: ÎNDATORAREA excesivă, practicata la toate nivelurile – guvern federal, state, companii private, cetăţeni.

Documentarul, realizat înainte de criza subprime, reuşeşte să aducă în discuţie probleme de o gravitate excepţională, ce ar putea conduce uşor la colaps. De altfel, ca o noutate în serviciile para-financiare, se aminteşte de mecanismul subprime şi de cât de riscant este aceasta. Şi asta, cu câteva luni înainte de primele semne ale crizei …

Câteva afirmaţii, cu valoare de adevăr, ce au descris pănă la începutul anilor 90′ economia:

  • America înseamnă producţie, nu consum
  • America economiseşte, nu cheltuie
  • America are ca motor de creştere fabrica şi nu mall-ul

Ei bine, toate aceste afirmaţii nu mai au nici o valoare. În America se consumă excesiv, astfel încât economia a devenit foarte dependentă de consumul intern; în America se cheltuie, de multe ori nejustificat, şi de cele mai multe ori, neacoperit în venituri; mall-ul a devenit centrul economiei americane, nu fabrica. Dacă prin servicii financiare s-a înţeles p bună perioadă de timp clasicul credit, acestea în prezent s-au diversificat şi sunt cu mult mai profitabile decât clasicul credit. Cardurile de credit, ipotecile şi revânzarea lor, creditul pe termen scurt (30 zile). Practic America a devenit financialized, altfel spus o victimă a acestor servicii.

in debt we trustDincolo de datoria publică uriaşă a americanilor, ni se explică câteva lucruri foarte simple – şi anume cum s-a reuşit în 20 ani o aşa dramatică schimbare a comportamentului consumatorilor. Reclama agresivă (gândiţi-vă la reclama MasterCard, aceea cu familia, care singura care contează, iar restul nu, fiindcă există cardul de credit pentru tot ce se poate cumpăra), pătrunderea în mintea tinerilor prin civilizaţia mall-ului, diversificarea şi personalizarea ofertei de carduri (ediţii gold, silver, platinum, black), contracte de acordare stufoase şi scrise cât mai mic, lobby-ul către Congres pentru legi în avantajul industriei (s-a calculat că numai pentru o lege s-au pus în joc pentru lobby 150 milioane de dolari) şi, ce e mai important, omiterea cu bună ştiinţă a tot ce înseamnă informarea consumatorului referitor la produs şi buna credinţă a comercianţilor. Clasicul înţeles al atributului “a avea credit” nu mai este valabil.

Scenariul e simplu. Tinerii de acum 20 ani economiseau pentru colegiu sau pentru o maşină. Tinerii de acum găsesc în campus oferte de credit carduri, prin care în 24 ore au la dispoziţie 5000 dolari pentru cheltuieli. Desigur, aceştia nu îşi deschid vreo afacere, ci consumă elegant haine, mâncare şi entertainment. Încet şi sigur, aceştia intră în mecanismul care îi va ţine în priză toată viaţa, ca prizonieri ai sistemului financiar. Cazurile de tineri de 20 ani cu 20.000 dolari datorii sunt numeroase şi printre cel mai fericite. Desigur, apoi alegi să stingi un împrumut (un card de credit) cu un alt împrumut, fiindcă la o atentă evaluare a propriei situaţii financiare, vezi că nu prea ai cum să plăteşti, fiindca nu ai astfel de venituri. Creditul în cascadă (acoperirea unui credit cu un alt credit) pecetluieşte soarta acestor oameni. De unde se căştigă? Păi nişte penalităţi uriaşe pentru fiecare zi de întârziere. Prin dobânzi calculate şmecheresc pentru tot felul de situaţii ale creditului de pe card. Din asta se câştigă. Iar în cazul creditelor pe termen scurt, prin dobânzi uriaşe, care ar face şi un cămătar autohton să se reprofileze.

Iar dacă te fereşti de carduri şi împrumuturi, companiile au grija să îţi bombardeze căuţa poştală şi cea de email cu oferte de carduri sau creditare foarte avantajoasă. Ba o familie primea şi după un an oferte de credit carduri pentru labradorul mort.

Cum se poate scăpa din asta … Destul de greu. Practic este imposibil fără efortul conjugat al mai multor instituţii. Este nevoie de legi, este nevoie de educaţie. Şi între noi fie vorba, America se va scufunda şi mai tare în mirajul consumului acoperit de banii altora.

Se mai pot spune multe, însă vă invit să urmăriţi acest documentar. Poate voi face foarte curând o paralelă la situaţia României şi la comportamentul în schimbare (şi nu în bine) al românilor.


Am scris asemănător ...