Odată cu anunţul lansării KiwiLinux 8.08 am zis să îl descarc şi să văd ce mai e nou prin lumea Ubuntu. Imaginea ISO am descarcat-o rapid, în vreo 4 minute, folosind mirror-ul Astral.
Burn, reboot şi mă întâmpină ecranul de instalare Ubuntu, customizat cu denumirea şi logo-ul Kiwi, destul de draguţ aş zice. Installer-ul este pregătit pentru limbile engleză, germană, franceză, maghiară şi română. Bun, aleg din proastă, dar sigură obişnuinţă limba engleză şi ajung în installerul Ubuntu, cel care cred că nu s-a schimbat în ultimul an. Trebuie să precizez că asemeni părintelui Ubuntu, şi Kiwi poate fi evaluat şi folosit ca live-cd. Bun, instalarea este floare de ureche, cu o mică observaţie, supărătoare – de ce caută installerul Ubuntu să îşi actualizeze repositoriile ştiut fiind că nu există configurată interfaţa de reţea? În câte cazuri interfaţa de reţea este up implicit? Eu am folosit până acum adresă statica, adresă DHCP, adresă locală într-o reţea, atât cu IP static cât şi dinamic, adresă obţinută prin PPPOE. În nici un caz din cele anumerate anterior nu am avut plăcerea să mă bucur de un eth0 up fără să îmi bag eu lăbuţa mai întâi, şi asta de obicei în cazul instalărilor direct de pe internet. Oricum, acest pas lipsit de logică şi prin care se pierd vreo 2 minute aiurea este întâlnit şi alte distribuţii non-Ubuntu, aşa că mergem mai departe.
După instalare, primul lucrul care ne întâmpină este un ecran verde al gdm, foarte frumos, în temă cu logo-ul Kiwi. Din păcate, artwork-ul original Kiwi aici se opreşte, restul fiind Ubuntu default. Acele tranziţii portocaliu – maroniu supărătoare, sunetul tribal (experience Ubuntu, experience humanity) şi wallpaperul cu păsăroiul acela suprarealist. Chestie de gust – mie mi se pare oribil artwork-ul implicit.
Din top meniul System, aflâm versiunea Gnome folosită, şi anume 2.22.3. Din păcate, tot acolo întâlnim pagina de prezentare About Ubuntu, ideal fiind un About KiwiLinux. Kernel-ul folosit este 2.6.24-9 iar consumul de memorie la prima rulare este destul de mare. Întreaga distribuţie instalată ocupă ceva mai bine de 2600 MB pe disc.
Graţie simplului, dar excelentului frontend grafic ADSL/PPPOE, am reuşit să configurez în 30 secunde conexiunea la internet, moment în care un applet de pe bara mâ anunţa câ ar fi în interesul meu să instalez binarele nvidia corespunzătoare plăcii GeForce instalate.
Reboot, că aşa e frumos, şi mă retrezesc în faţa unui Kiwi având activat compiz. Verific două lucruri – fişierul xorg.conf, pentru a vedea ce a făcut Ubuntu prin sistem, şi apoi system monitor, pentru a vedea ce impact are compiz asupra sistemului. Driverul nvidia a fost introdus corect de către scriptul Debian dexconf, dar cam atât. Nu există alţi parametri specifici plăcilor Nvidia GeForce introduşi.
Plăcut surprins am fost de consumul de memorie, şi mai puţin de consumul CPU. Cu daemonii bluetooth, cups şi avahi, printre alţii, activaţi, consumul de memorie este rezonabil.
Printre aplicaţii, întâlnim suita OpenOffice 2.4.1, Gimp, Xsane şi F-Spot, Gnome Games, Firefox 3.0.1, Thunderbird 2.0.16, Transmission, Remote Desktop şi Terminal Server, Pidgin, Brasero 0.7.1, Audacious ca player audio şi Totem ca player video. Deşi este instalat, viewer-ul foto eog nu este prezent în meniu la secţiunea Graphics – din fericire, aceasta deschide implicit imaginile, şi nu F-Spot sau Gimp. Firefox, Thunderbird beneficiază de localizare atât în maghiară, cât şi în română. Dacă Firefox este înzestrat cu pluginuri pentru rularea fluxurilor video (divx, helix – real audio, quicktime, wmp 10), a pluginurilor specifice playerelor video (vlc, totem) sau pentru rularea conţinutului flash, precum şi a ubuntu firefox modifications ca extensie, clientul de mail Thunderbird este versiunea stock.
Dezvoltatorii KiwiLinux puteau pune propria pagină ca homepage implicit pentru Firefox. Puţină reclamă nu strică, iar utilizatorii trebuie aduşi spre proiect, aşa că orice mijloc de popularizare trebuie folosit.
Anunţul de lansare pomenea ceva de integrarea repositoriilor medibuntu, pentru uşoara instalare a unor aplicaţii multimedia. După o scurtă verificare, trebuie să confirm acest lucru. Pentru pachetele de bază, este ales un mirror din România, ceea ce va bucura utilizatorii autohtoni.
Deşi am descărcat imaginea Kiwi la mai bine de 24 ore după release, se pare că sistemul meu este la zi. Sper că nu trebuia să mai configurez eu ceva, aşa că o iau de bună. Instalarea pachetelor se face identic ca în Ubuntu, fie folosind excelentul utilitar Add/Remove Programs, prezent direct în rădăcina meniul Applications, pentru aplicaţii, fie prin intermediul Synaptics, dacă se doreşte a se umbla direct la pachete şi librării. Desigur, utilizatorilor începători le este recomandată doar prima opţiune, care le conferă libertatea instalării aplicaţiilor dorite fără a periclita sistemul.
Opţiunele în ce
ea ce priveşte aspectul Kiwi sunt puţine, şi asta în primul rând a limitării impuse de imaginea ISO ce trebuie să încapă pe un CD clasic. Observăm temele Human, motorizate atât de Clearlooks cât şi de mai noul Murrine, dar şi fonturi Microsoft prezente în sistem. Din păcate, un alt punct minus este nefolosirea implicit a opţiunii Subpixel Smoothing, specifică monitoarelor LCD. Haideţi oameni bu
ni, de vreo doi ani se vând numai LCD-uri, iar acestea au devenit majoritare pe desktop-urile noastre. Total neaşteptat, Kiwi nu a ştiut să găsească şi să aplice o rată de refresh corectă pentru monitorul meu, deşi a detectat corect rezoluţia standard. Alte distribuţii nu au probleme la acest capitol.
Configurarea tastaturii, în sensul adăugării suportului pentru diacriticele specifice limbii române s-a făcut rapid şi fără greşeală, într-o zonă în care numeroase distribuţii dau (încă) greş.
Trebuie să amintim că suportul read/write pe partiţii ntfs funcţionează corect, fără bătăi de cap, lucru testat şi probat. Încercând rularea directă a unui mp3 de pe o partiţie ntfs, s-a deschis automat playerul audio implicit, Audacious, însă acesta a cam îngheţat, nerulând fişierul. Am închis Audacious, am copiat mp3-ul pe partiţia ext3, în directorul /home, dublu click şi surpriză … a început să ruleze fluxul audio. În schimb, Totem, playerul video implicit şi singurul instalat, nu a avut nici o jenă în a rula un fişier video mkv direct de pe o partiţie ntfs.
Există destule lucruri supărătoare, care etichetează Kiwi ca o distribuţie ce duce lipsă de dezvoltatori. Deşi există un grad înalt de localizare, există aplicaţii, unele fundamentale pentru sistem, care nu au versiuni în limba română. De exemplu, unealta de căutare prin sistem, Tracker. Însă să luăm partea plină a paharului. Este instalat mai rapidul Tracker (C) şi nu Beagle (mono). Că tot vorbeam de mono, acesta trebuie să fie prezent, aşa câ ne-am pricopsit cu Tomboy şi F-Spot. Ubuntu nu are prea multe de obiectat în monoizarea Gnome.
La fel de supărătoare este lipsa actualizării aplicaţiilor implicite folosite de sistem. Deşi avem instalate Thunderbird în locul Evolution şi Audacious în locul Rhythmbox, Kiwi crede altceva.
Kiwi este o distribuţie care are nevoie de ajutor din partea utilizatorilor de Linux din România. Este necesar artwork personalizat (măcar un wallpaper, o schemă de culori şi un buton Gnome start), sunt necesare câteva modificări în scopul promovării brand-ului KiwiLinux (About Ubuntu, pagină de start Firefox). Pentru a eliberarea spaţiu util pe disc, nu ar strica eliminarea localizărilor specifice limbilor franceză şi germană, care sunt total inutile şi pot face loc unor aplicaţii cu adevărat folositoare.
Este timpul ca dezvoltatorii să scoată această distribuţie din zona underground şi să îşi propună ţeluri mai înalte, altele decât o clonă Ubuntu din care s-au scos 5 pachete şi s-au instalat alte 10. Graţie succesului Ubuntu pe plan mondial, Kiwi are şansa de a pătrunde în mediul educaţional autohton, ca cea mai bună alternativă opensource localizată disponibilă. Pentru utilizatorii care doresc să folosească un sistem Linux în limba română, le recomand cu căldură să treacă direct la instalarea şi folosirea Kiwi Linux.
seicean a scris acest comentariu în 7 03 09 la ora 20:42bine ca ai incercat omule. eu raman la Ubuntu 8.10, si astept sa vad ce poate Ubuntu 9.04, care se anunta mai bun…
nu suport kiwi din motive subiective, unul dintre ele ar fi ca nu exista 64bits in vocabularul celor care au modificat codul… na bafta.
vreau sa ma folosesc de cele 2 core’uri, daca tot am dat bani pe ele.
roberto a scris acest comentariu în 9 03 09 la ora 8:51Daca ești amabil, îmi poți spune la ce (cum) te ajută un Ubuntu pe 64 biți ?
seicean a scris acest comentariu în 9 03 09 la ora 18:46preferi varianta lunga sau cea scurta?
ia-le pe amandoua:
varianta scurta: intr-un singur ciclu de procesare, cantitatea de informatii care trece prin CPU este de 2 ori mai mare.
varianta lunga: 18 sec de boot pe 64bit, fata de 27 pe 32 bit. Wine scoate de 3 ori mai multe frame-uri pe 64bit ruland NFS Most Wanted.
Folosirea procesoarelor se face dupa “request” si nu “on demand”, deci in teorie ai o economie de energie semnificativa (daca ai laptop).
O simpla conversie OGG to MP3(256k) se face in 13 sec, fata de 19 pe un Ubi 32bit.
probabil ca pentru unii suna ampixu’, dar eu personal incerc sa profit din plin de hardware’ul pe care il am.
roberto a scris acest comentariu în 9 03 09 la ora 19:11În afara conversiei ogg – mp3 (de ce trebuie să faci conversie este o altă întrebare), cele 9 secunde câştigate la boot ca şi NFS sunt poveşti. Din câte ştiu eu, Wine64 doar ce a apărut cu un release.
Părerea mea.
gabriel a scris acest comentariu în 12 04 09 la ora 15:38Bravo, foarte util si concis articol…poate il citesc si Autorii KiwiLinux, ca sa incerce citeva imbunatatiri in legatura cu subiectele pe care le-ai punctat tu . Sunt fan kiwi si cred ca meritam un Linux pe …Romaneste, super util in educatie si nu numai..:)
Respect.
seicean a scris acest comentariu în 2 05 09 la ora 12:28@roberto:
Hardware’ul a cam luat-o inaintea software’ului in ultimii 5 ani, lucru care a dus la un EPIC FAIL din parte producatorilor de software.
In teorie, un echipament hardware nou (de ultima generatie) nu este folosit la capacitatea lui maxima datorita software’ului care NU STIE sa se foloseasca de el.
Ideea de 64biti a umplut gaurile, dar mai are mult pana va deveni 100% stabil si gata pentru a fi pus pe masini de productie.
Cele 9 secunde la boot nu sunt deloc povesti, iar Wine ruleaza vizibil mai rapid. Legat de stabilitatea in timp e alta poveste…
Bafta