MALL LA TOT POPORUL
În Bucureşti s-a desschis un nou mall, desigur, cel mai mare mall din România. Pe numele de botez Sun Plaza, a fost năşit de nişte austrieci. Acum, un băiat din conducerea dezvoltatorului remarca că e cam ciudat că multe articole vestimentare sunt cu mult mai scumpe decât la New York.
AFI Palace Cotroceni şi Sun Plaza au avut un rol pozitiv – au băgat bani frumoşi în Bucureşti. Un foarte mic rol pozitiv l-au avut prin angajările făcute pentru ssuţinerea activităţilor comerciale de prin zonă. Din păcate pentru mai toate mall-urile, ar cam trebui să vedem cum se şi închid în 2010. Construcţia unui mall costă destul de asemănător cu preţurile din Israel sau State. Chiria este undeva la 20 euro/mp (Sun Plaza). Un comerciant de ţoale trebuie să plătească chiria, ţoalele pe care le cumpără (dacă le ia cu containerul din China sau Turcia are şanse de prosperitate), iar dacă e vreun nume scălâmb, le ia din Vest după ce au ajuns acolo tot din China. Deoarece în România mica clasă medie este pe cale de dispariţie (mulţumim Boc, Pogea şi Vlădescu), tot cei cu foarte mulţi bani şi piţipoancele de mare succes rămân clientela magazinelor. Însă nici aceştia nu aleargă dezlegaţi pe străzi şi prin mall-uri, aşa încât când este prins unul este mană cerească iar banii cheltuiţii de aceşti clienţi rari trebuie să acopere cheltuielile magazinului ca şi leasing-ul Mercedes-ului proprietarului.
Pe un ton mai serios, mall-urile sunt o chestie cool, iar singurele afaceri care pot merge acolo în 2010 sunt cafenelele şi hypermarketurile. Poate şi un multiplex. Adică bei o cafea, plăteşti maxim 15 lei din buzunar, îţi iei păine şi gogoşari şi pierzi 3-4 ore zgâindu-te prin mall. Un mod foarte ieftin de aţi petrece o după amiază. Alte afaceri sunt sortite pieirii.
Dezvoltatorii mall-urilor aleargă după un indicator numit număr de vizitatori (lunar/anual). Nu îi văd sensul economic (o explicaţie ovreiască justifică chiria – uite domnule, la noi e coadă ca la Louvru, însă nici chiriaşii nu mai sunt atât de proşti sau atât de mulţi). Este ca şi cum ai asemănă un mall cu un muzeu care are intrarea liberă. Mai degrabă ar trebui să se întrebe câţi din vizitatorii respectivi au cumpărat ceva. Căci restul sunt pentru tablouri.
Scrie un comentariu! · Abonează-te la flux RSS comentarii