S-A PUS FOCUL

China a făcut o demonstraţie de forţă în ultimii patru ani, reuşind să modifice sensibil infrastructura din Beijing, gazda olimpiadei ce tocmai a început. Costuri uriaşe, cele mai noi tehnologii în proiectare şi construcţii încununează ambiţia unui popor de a redeveni ce a fost odată – centrul lumii. Stadionul Naţional, bazinul olimpic sunt atât de hai-tec încât multe ţări europene abia pot spera la aşa ceva. Ba chiar au reuşit să fenteze opinia mondială printr-un program anti-poluare în capitală, desfăşurat în ultimele luni.

Chinezii nu au precupeţit nici un efort pentru ca acestă olimpiadă să arate lumii who’s the boss. Nu numai în plan sportiv, aceştia pregătindu-se să devină numărul unu în clasamentul pe medalii (şi probabil cu greu vor fi daţi jos de acolo), ci şi în plan economic, companiile chineze pătrunzând în topurile economice ale Financial Times . China se află în plin boom şi cu greu se poate opri. Tsunami-ul chinez e vizibil.

Ceremonia deschiderii olimpiadei a fost un nou prilej al chinezilor de a îmbina trecutul cu viitorul. Chinezii ne-au arătat câteva din contribuţiile acestora la marea cultură universală, într-un spectacol desprins din mega-producţiile americane. Practic, tot ce s-a întâmplat acolo a fost la superlativ. Efecte speciale, coregrafie, butaforie, lumini. Mii de artişti pe aceeaşi scena, executând coregrafii năucitoare, acrobaţii cum numai formidabilul Yen (chinezuţul din Ocean 11) putea face, tehnologie de ultimă oră.

Dar poate că asta trebuie să se întâmple, şi prin această olimpiadă să recunoaştem meritele celei mai puternice naţiuni a planetei. Flacăra olimpică s-a aprins. Şi să nu uităm – important e să câştigi; participarea se poate face şi de acasă, din faţa televizorului sau ca simplu turist.