4/6/2015

Recomand XFCE

Am încercat în ultimii ani diverse interfețe pentru desktop, folosind mai multe sisteme de operare precum și interfețe gândite pentru dispozitive mobile și am ajuns la câteva concluzii.

Interfața unificată desktop-tabletă-telefon este o idee nefericită, din cel puțin două puncte de vedere:

  • dimensiunea display-ului (3″-5.5″ telefon, 7″-11″ tabletă, 11″-17″ laptop, 20″-28″ display modern) care păstrează diferențele de utilizare și afectează experiența utilizatorului;
  • folosirea degetului (mai încet, cu acuratețe mai mică) versus folosirea unui mouse / trackpad (viteză de lucru și acuratețe mai mari).

Găselnițele ca laptop-ul cu ecran touchscreen (tablete cu tastatură externă, mult mai costisitoare și grele) sau display-ul de mari dimensiuni cu opțiuni touchscreen au o arie de aplicabilitate restrânsă.

De asemenea, display-urile moderne și costisitoare de genul 4K aduc rezoluții de lucru fabuloase, utile pentru cei care lucrează în editarea foto sau video, dar care pot fi frânate serios de o interfață touch (degeaba ai o rezoluție foarte mare, dacă trebuie să cauți cu degetul prin meniuri sau, mai rău, să realizezi operații de editare propriu zisă).

Aceeași bază software Windows 10, Unity sau GNOME 3 pe deskop, tablete și smartphone înseamnă costuri mai mici pentru furnizorii de software - sistem operare și aplicații (programezi o singură dată, pentru toate platformele, actualizările se fac la fel), însă, de asemenea, înseamnă neglijarea unei categorii de utilizatori. Windows 8 a demonstrat mainstream ce mult poți afecta bussiness-ul aruncând pe desktop-uri interfețe gândite pentru tablete (Windows 8.1 a reparat un pic Windows 8 iar Windows 10 promite întoarcerea la interfața Windows 7).

Pe telefoane Ubuntu (Unity) nu am pus mâna dar am o oarecare idee despre ce m-ar aștepta iar experiența Unity de pe desktop nu este tocmai pe placul meu. GNOME 3 a atacat mai toate vechile paradigme referitoare la interfețele grafice, realizând cu fiecare iterație o interfață mult mai plăcută ochiului (“desenată pixel cu pixel”) dar și mult mai puțin deschisă productivității, îndrăznind ceea ce nici Apple nu a făcut - să își considere utilizatorii începători și pe cei avansați doar niște simpli consumatori ai unui produs.

Iată cum arată desktop-ul meu, afișat de un LG de 24″: XFCE4 - Antergos Linux

Antergos Linux, XFCE 4.12, meniul classic, buton lansator start în stânga jos, un singur panel (echivalentul taskbar din Windows) cu applet ceas și applet pentru conexiunea de rețea precum și două ecrane virtuale.

De ce Antergos Linux?

Antergos Linux oferă o instalare rapidă a Archlinux folosind unul din cele șase medii desktop predefinite. Practic, pe baza unui set de scripturi scrise în Python, Antergos te ghidează în instalarea unui Archlinux actualizat la zi bazat pe GNOME 3 de exemplu (sunt disponibile și KDE4, XFCE, Mate, Openbox și Cinnamon precum și o versiune consolă), preluând direct din depozitele de pachete Archlinux (repositories), cele mai noi versiuni de pachete marcate stabile de către dezvoltatorii Archlinux. Gândiți-vă cum ar fi să instalați peste o oră direct și din prima un Ubuntu sau Windows 8.1 cu cele mai noi versiuni de pachetele / update-urile la zi?

Dezavantajul metodei este necesitatea unei conexiuni stabile, pachetele descărcându-se on-the-fly (între 300 și 800 MB funcție de mediul desktop ales). Dar din problemele pe care le are România, viteza broadband nu este una dintre ele.

Despre Archlinux și Antergos, într-un articol viitor!

Alternativele XFCE

XFCE a fost refugiul multor utilizatori Windows XP care s-au trezit speriați de hoardele de viruși și exploit-uri. Glumesc. Pe lângă foști mulți utilizatori XP, XFCE a fost îmbrățișat și de cei nemulțumiți de paradigma GNOME 3 (minimalism, reducerea multor funcționalități implicite ale aplicațiilor, așacum erau acestea în GNOME 2, un număr mai mic de posibilități de modificare rămase utilizatorului) sau de Cinnamon, care a avut nevoie de o perioada lungă până a ajunge la stabilitate, fiind creeat ca o reacție la noul GNOME 3.

Totodată, XFCE devine refugiul unor utilizatori LXDE, care deja a făcut trecerea spre bibliotecile qt (LXDE/ gtk2 și RazorQt și-au unit forțele), versiunea gtk2 nemaifiind dezvoltată activ iar prin trecerea la bibliotecile Qt, consumul de resurse implicite al noului LXQt a crescut.

IceWm este mult prea necunoscut și primitiv, doar îl amintim - în timp ce ultimele versiuni ale Enlightenment, un mediu desktop rapid, modular, deosebit și independent de gtk2/qt - E18 și E19 - au stricat, în opinia vechilor utilizatori E17, ajungându-se ca Bodhi Linux, cea mai importantă distribuție care folosește Enlightenment implicit, să dezvolte o ramură separată de E18, care va încerca să aducă tot ce este bun din E19, fără a sacrifica viteza și resursele E17 (în limbajul specific, au realizat un fork al ramurii E18).

Un proiect interesant este și Trinity, care oferă vechiul KDE 3, în opinia mea, cea mai bună, completă, originală și productivă experiență desktop oferită vreodată.

O categorie aparte, diferită de mediile desktop, sunt managerele de ferestre (window manager), care, completate cu applet-uri și panel-uri independente precum și cu o suită de aplicații în general cu consum mic de resurse, oferă utilizatorilor o experiență apropiată de cea a unui mediu desktop integrat.

Openbox a fost și rămâne cel mai cunoscut manager de ferestre, numeroase distribuții oferind implicit Openbox. Resursele hardware necesare rulării Openbox, de exemplu, sunt foarte modeste (512MB RAM, un Pentium 3) iar limitările apar la aplicațiile folosait (LibreOffice, Firefox, Skype, Steam sunt excluse cu această configurație). Un astfel de sistem este construit modular - Openbox afișează ferestrele, tint2 oferă panelul (taskbar), volman este de exemplu applet-ul care controlează sunetul, wicd se ocupă de interfețele de rețea prin fir și wireless, etc.

Personal, cred că un mediu desktop integrat ca XFCE sau Mate, deși necesită cel puțin 100MB suplimentari față de Openbox pentru a face aceleași lucru, sunt mult mai potrivite pentru cei care își doresc productivitate de la început și nu sunt suficient de entuziaști pentru a testa diferite combinații, configurații și opțiuni ale unui manager de ferestre (de exemplu, lucrurile se complică un pic în Openbox+tint2 dacă dorești să ai un applet gen ieșiri limbi tastatură, în care cu un click să schimbi între română și engleză; se poate face totuși).

Folosirea unui manager de ferestre în dauna unui mediu desktop este doar o problemă de atitudine și de mărire a gradului de control realizat de utilizator asupra configurației și aplicațiilor folosait și este o caracteristică a power-user-ilor.

XFCE4 - Antergos Linux

La ora actuală, XFCE se apropie cel mai mult de interfața Windows XP iar cu Whisker Menu te gândești chiar și la Windows 7. Și Mate (un GNOME 2 reînviat, dar care, în opinia mea, nu are un viitor peste 2-3 ani) precum și Cinnamon oferă implicit același tip de interfața grafică cu care au lucrat marea majoritate a utilizatorilor în ultimii 20 ani - panel (taskbar) care poate fi implicit jos (Cinnamon) sau sus (Mate), dar care poate fi mutat sus / jos / stânga / dreapta, un meniu arborescent ușor accesibil, acces rapid la programe / funcții des folosait, applet-uri pentru ceas, interfața rețea, etc.

Deși Cinnamon este construit pe o platformă mai modernă (gtk3 plus câteva librării și tehnologii GNOME 3), are dezavantajul că este dezvoltat pentru Linux (Ubuntu) Mint, iar eventualelor probleme cu alte distribuții nu le sunt alocate resurse decât în măsura în care acestea afectează Mint (cea mai importantă sursă a problemelor este biblioteca gtk3, care este blocată de Linux Mint la update upstream pentru compatibilitate, în timp ce Arch Linux folosește ultimele versiuni gtk3).

Mate a reușit să reînvie vechiul GNOME și biblioteca gtk2 însă planurile dezvoltatorilor includ trecerea rapidă spre gtk3, care va aduce numeroase incompatibilități precum și o creștere a nivelului de resurse necesare rulării. Atât Linux Mint Cinnamon cât și Ubuntu Mate (cele mai bune implementări ale celor două medii desktop amintite) sunt distribuții foarte solide, ușor de învățat și utilizat și care oferă o experință plăcută utilizatorilor.

Dar nu se compară cu Archlinux și nici nu se compară cu XFCE. Pantheon (Elementary) și Budgie (Solus) folosesc mai mult sau mai puțin librării din noul GNOME 3 și oferă un aspect foarte modern desktop-ului, prin utilizarea (intensivă a) resurselor plăcii grafice și a procesorului. Unity (Ubuntu) respectiv KDE4/KDE5 sunt într-o altă ligă, necesitând cel puțin aceleași configurații și resurse hardware ca și Windows 7 sau Windows 8. Personal, orice desktop KDE îmi pare extrem de complicat.

De ce XFCE?

Dezvoltatorii XFCE au lucrat aproape 3 ani pentru a aduce la stadiul stabil ramura 4.11 (ramurile stabile sunt cu numere pare - 4.6, 4.8, 4.10. 4.12 iar cele instabile cu numere pare - 4.7, 4.9, 4.11), dar, în opinia mea, efortul a meritat, chiar dacă mulți se întrebau dacă va mai fi vreodată vreo lansare oficială a unei versiuni 4.12 stabile (versiunile dezvoltare 4.11 erau oricum stabile și gata pentru producție de mai bine de 1 an, fiind folosait implicit de Xubuntu sau Mint).

XFCE nu beneficiază de mulți dezvoltatori și nici de presa sau susținerea Unity (Canonical), KDE (KDE Foundation) sau GNOME (RedHat), fiind refugiul perfect atunci când mediul desktop favorit (de regulă GNOME 3 sau Cinnamon, mai rar Unity dau KDE) nu mai corespunde așteptărilor fiecărui utilizator sau posibilităților hardware ale mașinilor.

Și totuși, XFCE a evoluat foarte mult în ultimii 3 ani, ținând pasul cu tehnologia în paralel cu mulțumirea utilizatorilor finali, reparând cât și îmbunătățind gradual și progresiv și nu schimbând fundamental sau stricând ceea ce funcționa (if it ain’t broke, don’t fix it). În plus, adoptarea acestuia de către distribuții pe val (Manjaro, Xubuntu sau Linux Lite), a crescut interesul asupra posibilităților oferite.

XFCE4 - Antergos Linux

XFCE este un ecosistem (cuvântul este preluat din lumea mobilă) format din câteva librării core, diferite unelte pentru administrarea sistemului și a XFCE implicit precum și o suită de aplicații construite în jurul acestor librării, pe baze solide și pe principiile Unix - modularitate maximă și câte o aplicație pentru o sarcină.

Modularitatea este apreciată, recunoscută și disponibilă încă de la versiunile mult mai vechi - practic, se pot folosi diferite elemente (manager de fișiere, terminal, applet de sunet, panel, etc.) din ecosistemul XFCE cu alte medii desktop sau managere de ferestre, acestea integrându-se ușor și cu un necesar suplimentar de biblioteci foarte redus.

Adoptarea noilor tehnologii s-a făcut gradual cu impact redus asupra consumului de resurse - programul compositor (care asigură diferite efecte asupra ferestrelor - umbre, tranziții, etc.), chiar dacă nu oferă o experiență similară cu Gala (Elementary), Mutter/Clutter (GNOME 3, Cinnamon, Budgie) sau KWin (KDE), nici nu cere o placă grafică compatibilă OpenGL 1.4 sau mai bun, cu suport Framebuffer Object, Rectangle Textures, Vertex programs, GLSL shader support, etc.

Trecerea la gtk3 se face natural, XFCE fiind construit în continuare pe platforma oferită de librăriile gtk2, însă tehnologiile cu care GNOME 3 și-au pus utilizatorii în cap - CSD și headerbars - funcționează și sunt asimilate perfect în XFCE, nefiind nicio problemă rularea simultană a unui program gtk2, a unui program gtk3 classic” cât și a unui program headerbars”.

XFCE4 - Antergos Linux

Câteva caracteristici și puncte forte ale XFCE (ne vom referi la ultima versiune stabilă - XFCE 4.12.2):

  • se poate modifica (customiza) interfața grafică foarte rapid, ușor și aproape complet - teme de ferestre, teme de icoane, fundaluri, numărul de paneluri, poziția panelurilor pe ecran (poziția și continutul meniurilor se pot modifica mai greu implicit, dar există programe gen Alacarte care fac trivială această sarcină);
  • se poate administra foarte ușor - panoul de control, similar Control Panel din Windows și disponibil prin intermediul intrării Settings in meniul principal, cu intrări pentru gestiunea consumului și salvării de energie, screensaver, localizare, dată, ecran, periferice, programe start, interfețe rețea, etc.;
  • se poate mări productivitatea prin folosirea intensă a tastaturii și definirea de combinații de taste pentru pornirea aplicațiilor (de exemplu, în Windows apăsarea concomitentă a tastei Win / Super, cum este cunoscută în Linux, și a tastei E deschide Windows Explorer - se poate defini rapid și în XFCE ca la apăsarea concomitentă a acestor două taste să se deschidă Thunar);
  • construit pe gtk2 și compatibil cu ultimele versiuni gtk3 (progressive enhancement, cel puțin la nivel de aplicații); de asemenea, aplicațiile Qt4 sau Qt5 funcționează corect și arată decent în XFCE;
  • XFCE goodies, așa numitele panel-applets, zeci de mici progrămele și scripturi care îndeplinesc tot felul de sarcini și care sunt atașate panel-ului, putând fi configurate, activate, dezactivate și aducând plus valoare utilizatorilor;
  • aplicații implicite rapide, cu numeroase facilități implicite (Thunar ca manager de fișiere, Mousepad ca editor text UTF8 cu evidențiere sintaxă, Parole ca player video GStreamer, Ristretto ca vizualizator imagini, Screenshot, XFCE Terminal sau Task Manager și lista poate continua);
  • compositor decent (XFWM) care oferă efecte grafice (transparențe, umbre, tranziții, etc.) pentru ferestre și meniuri într-un mod plăcut și discret, fără a stresa resursele sistemului; totuși, în buna tradiție a modularității XFCE, compositorul implicit XFWM se poate înlocui cu un compositor cu suport OpenGL (de exemplu Gala, KWin, Compton, etc.), care aplică efecte ferestrelor similare cu cele din MacOSX;
  • Thunar File Manager, managerul de fișiere ale XFCE, un program care a evoluat foarte mult în timp, preluând tot ce era bun din Nautilus (GNOME 2 / GNOME 3 Files), păstrând o viteză mare de rulare și oferind implicit navigare icoane / tree, taburi, previzualizare fișiere media, integrare cu Samba, custom actions (poți defini comenzi accesibile prin click dreapta - un simplu exemplu, pentru fișiere imagini poți defini un mic script care redimensionează automat imaginile respective la 25% din rezoluția inițială), integrare cu servicii gen ftp/sftp (adică poți avea într-un tab resursele locale iar în celălalt tab resursele de pe un server extern, accesate prin protocolul ftp);
  • disponibil practic oriunde - distribuție sau flavour BSD (cele mai cunoscute distribuții construite implicit în jurul XFCE sunt Xubuntu, Linux Mint XFCE Edition respectiv Manjaro); marea majoritate a distribuțiilor oferă cel puțin pachetele XFCE pentru cei care doresc instalarea acestui mediu desktop;
  • curbă rapidă de învățare a mediului de lucru, datorită similarității cu interfețe grafice clasice și aderării la standarde;

XFCE4 - Antergos Linux

Lista poate continua desigur, dar cel mai bine, diferitele posibilități de integrare sau configurare ale XFCE vor fi explicate în articole viitoare.

Xfce Desktop Environment - Xfce is a lightweight desktop environment for UNIX-like operating systems. It aims to be fast and low on system resources, while still being visually appealing and user friendly.

Poate că așa trebuia să încep această scurtă prezentare a XFCE. Cu ceea ce se dorește a fi acest mediu desktop, dorința sinceră a creatorului XFCE și preluată în timp de zecii de programatori care au ajutat la dezvoltarea XFCE.

Ușor, rapid, plăcut ochiului și ușor de utilizat. Consider că scopul este atins, de aceea recomand XFCE.

xfce linux


Articolul Precedent
Cine Se Ascunde În Spatele Francului? Dramele mai mult sau mai puțin vizibile ale românilor cu credite în franci elvețieni pălesc în fața unei probleme cu mult mai importante pentru
Articolul Următor
Fitonutrienții Alături de vitamine și minerale, fitonutrienții formează micronutrienții, elemente care alături de proteine, grăsimi și glucide sunt necesare pentru