Cunoscutul Steven Soderbergh a pus mâna pe un scenariu ce promitea şi a făcut o aiureală de film. The Informant se bazează pe un caz real – o megaescrocherie din America anilor 90′, când mai multe companii (americane, europene, japoneze) au făcut un cartel pentru a stabili preţul şi nivelul producţiei pentru nişte aditivi alimentari, printre care şi lizina, un aminoacid esenţial vieţii animale (şi oamenilor), care nu poate fi sintetizat de organismul oamneilor sau animalelor.
Mark Whitacre (Matt Damon) este un biochimist ajuns sus în iearhia unui producător american de lizină, ce are printre atribuţii şi diverse întâlniri comerciale cu concurenţa, cu scopul aranjării preţurilor pe plan mondial. Lovit de remuşcări, se hotărăşte să ajute FBI să desconspire întreaga afacere, şi vreme de 3 ani poartă microfoane, înregistrează casete audio şi înleşneşte accesul agenţilor FBI la întâlnirile secrete.
Mark Whitacre mai are o calitate, pe care o aflăm mai pe la sfărşit. Este bipolar. În paralel şi sub acoperirea ajutorului oferit FBI, Mark fraudează propria companie de câteva milioane bune, sfârşind la închisoare alături de conducerea companiei, dar desigur, din alte motive.
Aşadar aceasta este povestea, una deosebit de serioasă şi cu impact mondial. Dar filmul este tern, pe alocuri plictisitor, personajele neieşind din tipar. Cred că Soderbergh, încercând nararea poveştii documentar, a căzut în adoraţia personajului principal, filmul părând o mică incursiune în mintea şi acţiunile unui bipolar.
