SEARCH   RSS

Atâta timp cât statul român ignoră solutiile opensource, ba chiar încurajeaza produsele software ce costă foarte mult, deşi în cele mai multe cazuri există alternative gratuite şi la fel de bune, nu putem cere nimic firmelor private, angajaţilor acestora sau persoanelor de bună credință.

Narcomanii

06 Aug 2007

Aidoma reclamei la un produs tip credit card, începem o scurtă enumerare: sistem de operare - 310 RON, suită aplicaţii birou - 700 RON, antivirus - 93 RON. Pentru toate aceste bunătăţi există portofelul micului antreprenor. Sistemul de operare, suita de birou şi antivirusul sunt ca Take, Ianke şi Cadâr. Împreună. Şi listate conform variantelor OEM şi cu cele mai puţine facilităţi.

Micul antreprenor nu are nici o şansă. Este o victimă a societăţii de consum - varianta infomatizare forţată. Lipsa unei bune şi corecte documentări în momentul luării unei decizii, cu greu îi poate fi imputată. Calculatorul nou achiziţionat - menit să îi rezolve o parte a problemelor, este încărcat puternic de costurile software-ului. La care statul român, cu graţia-i cunoscută, aplică un TVA usturător.

Dar fiul antreprenorului de mai sus are toate şansele unei decizii fundamentate. El are la dispoziţie internetul, presa scrisă, TV-ul, gaşca, şcoala … Aberez. Punct. Presa - scrisă sau audio-vizuală nu vorbeşte de asemenea lucruri, instituţia numită şcoala îl considera un mic infractor, iar orice atingere a mouse-ului este atent supravegheată; gaşca, grupul social din care face parte micuţul pare desprinsă din luptele şi scenariile antitero - pe buzele tuturor auzindu-se cuvântul magic COUNTERSTRIKE. Suntem dependenţi de anumite produse software. Fie că sunt sisteme de operare, jocuri, suite birou, antiviruşi, programe de grafică sau clienţi de mesagerie email.

Bogata gură a lumii a răspândit faima acestor produse. Uneori, aceeaşi bogată gură colectivă a uitat să spună CÂŢI BANI costă aceste produse. Şi am ajuns astfel cu toţii mici piraţi. Foarte puţini s-au luptat să arate că un calculator poate exista şi funcţiona şi fără produsele mai sus amintite. Şi mai puţini s-au obosit să înţeleagă ceva din cele spuse. Suntem cu toţii în postura unor narcomani, care sunt ispitiţi zilnic. Orice mica actţune de purificare sau dezintoxicare a fost sortită eşecului. Statul român, să îl numim în continuare medicul-şef, face orice, numai dezintoxicare nu. Aşa nu suntem împiedicaţi, ba chiar putem spune că suntem încurajaţi, să continuăm în viciul nostru.

Antreprenorul narcoman a avut voinţa să renunţe. A început uşor - a schimbat o suită office pentru care a plătit ceva, pe o suită office gratuită. A strâmbat din nas - programul ăsta de calcul tabelar este altfel - dar hai, ne descurcăm. A eliminat gunoiul numit un client de mail incredibil. A instalat tot felul de software gratuit sau GPL, şi a văzut că acest nou tratament dă roade. Calculatorul propriu se mişca mai repejor, mesajele de pe internet cu partide de cărţi nemaipomenite sau fete gata să ofere plăcere, aproape au încetat.

Povestea noastră nu are un final fericit. Antreprenorul nostru (sau narcomanul vindecat) va relaţiona cu instituţiile private sau autorităţi. Fie bănci, fie agenţii guvernamentale, toate îi vor cere raportări şi documente diverse în formate specifice produselor care costă mulţi bani. Şi antreprenorul nostru se va întreba la ce bun să se bată de unul singur cu un sistem indolent.

Atâta timp cât statul român ignoră solutiile opensource, ba chiar încurajeaza produsele software ce costă foarte mult, deşi în cele mai multe cazuri există alternative gratuite şi la fel de bune, sau chiar mai bune, nu putem cere nimic firmelor private, angajaţilor acestora sau persoanelor de bună credință. Vom continua să plătim sume imense, care pot fi numite TAXE pe VICIU.


Tags: linux